Viziunea Interioară – The Inner Vision

Despre – About

Nici virtute, nici viciu, nici plăcere, nici durere
Nu am nevoie de mantre, de pelerinaje, de scripturi, sau de ritualuri,
Eu nu sunt nici observatorul, nici experiența însăși,
Eu sunt forma conștiinței și a extazului,
Eu sunt eternul Shiva.

*

na punyam na papam na saukhyam na duhkham
na mantro na tirtham na veda na yajnah
aham bhojanam naiva bhojyam na bhokta
chidananda rupah shivo’ham shivo’ham

*

No virtue or vice, no pleasure or pain,
I need no mantras, no pilgrimage, no scriptures or rituals,
I am not the observer, nor the experience itself,
I am the form of consciousness and bliss,
I am the eternal Shiva.

ENGLISH | ROMÂNĂ

What do all these words mean?

Love. Self Mastery. Unapologetic intensity. Transcendence. Mysticism. World music. Sound. Writing. Cinema

Words, projections.

World music, writing, cinema – these are more easily definable. Self-mastery may be quite easy to define too. But what do “transcendence” and “mysticism” actually mean? Apart from the fact that they might sound unnecessarily pretentious, they might also create confusion: what, then, is not transcendence? what, then, is not mysticism? When do conceptual distinctions stop being useful, functional, and connective? When do they start being a burden and a pointless obstacle, creating even more separation, stiffness, projection and mental crowdedness (i.e. neuroticism)?

Wouldn’t it be simpler and fairer to refer to all these things as “life”? Can anything actually be put into words? How does one define anything? How does one define what they do or what their work is about? How does one define or describe their vision? And, for that matter, how does one define themselves? How does one put into words who and what they are? I reckon that’s not possible. As far as language is concerned, creativity means not leaving language in the state that you found it – instead, you transform it, you open new dimensions of it, you make it reach levels it hasn’t reached before. But even then, no matter what you do with it, it’s still painfully limited.

Sometimes, with language, I feel as if I’m trying to catch something but it always slips away. Words are like nets – inefficient, blind, artificial nets.

To the extreme, language could be seen as an obstacle to what might be called “reality.” Stretching this point to its ultimate implications, civilization and culture themselves might work in the same way. What, then, is reality? What, then, is life? (haha, yes, I am actually asking this)

Everything that can be put into words or defined is subject to change and fluctuation. And I don’t want to define, thus to limit myself. I am beyond definition. These words are mere conventions.

hal labo saddex afar shan lix toddobo sideed sagaal toban

Ce înseamnă toate aceste cuvinte?

Iubire. Self-mastery. Intensitate. Transcendență. Misticism. World music. Sunet. Scris. Cinema

Cuvinte, proiecții.

World music, scris, cinema – acestea sunt mai ușor de definit. Self-mastery ar putea fi de asemenea destul de ușor de definit. Dar ce înseamnă de fapt „transcendență” și „misticism”? Dincolo de faptul că ar putea suna pretențios, termenii ăștia pot creea confuzie: ce nu e trascendență? ce nu e misticism? Când înceteză distincțiile conceptuale să mai fie utile, funcționale și conectoare? Când încep să fie o povară, un obstacol inutil care creează încă și mai multă separare, rigiditate, proiecție și aglomerare mentală (nevroză)?

N-ar fi mai simplu și mai just să ne referim la toate lucrurile astea drept „viață”? Poate fi ceva pus în cuvinte cu adevărat? Cum definești ceva? Cum definești ce faci și despre ce e munca ta? Cum îți definești și îți descrii viziunea? Și cum te definești pe tine? Cum pui în cuvinte cine și ce ești? Nu cred că lucrul ăsta e posibil. În ceea ce privește limbajul, creativitatea înseamnă să nu lași limbajul în starea în care l-ai găsit – dimpotrivă, îl transformi, deschizi noi dimensiuni ale sale, îl faci să atingă nivele pe care nu le-a mai atins până atunci. Dar chiar și atunci, orice ai face cu el, rămâne tot dureros de limitat.

Uneori atunci când lucrez cu limbajul mă simt ca și când aș încerca să prind ceva, dar acel ceva scapă întotdeauna. Cuvintele sunt ca niște năvoade – niște năvoade ineficiente, oarbe, artificiale.

La extrem, limbajul poate fi văzut ca un obstacol în calea a ceea ce am putea numi „realitate”. Extinzând această idee până la implicațiile sale ultime, s-ar putea ca civilizația și cultura să funcționeze la fel. Și atunci ce e realitatea? Și atunci ce e viața? (haha, da, chiar pun întrebarea asta)

Tot ce poate fi pus în cuvinte e supus schimbării și fluctuațiior. Și nu vreau să mă definesc în vreun fel, adică să mă limitez. Sunt dincolo de definiție. Cuvintele acestea sunt doar convenții.

[RO] Versurile cu care începe această pagină fac parte din compoziția Nirvana Shatakam, a lui Adi Shankaracharya. Traducerea în engleză este o combinație între versiunea aceasta și aceasta. Traducerea în română îmi aparține și este bazată pe traducerea combinată din limba engleză.

[EN] The lyrics at the top of the page are part of Nirvana Shatakam by
Adi Shankaracharya. The English translation is a combination of this version and this version. The Romanian translation is written by me and it is based on the combined English translation.

error: