Viziunea Interioară – The Inner Vision

On chaos. Despre haos

ENGLISH | ROMÂNĂ
ENGLISH

With all the lighthearted compassion and amusement, yet still serious:

Late teenagers (20, 30, 40, 50 years old and higher) who are a bit of a daredevil (because that’s how much of a daredevil they truly are: a bit) should chill and stop looking for chaos. There’s no need to look for chaos. It hides behind every corner. If you want it, all you have to do is to be present with what’s going on. Hardcore present, with all your physical and non-physical senses intensely on. But this – sorry not sorry – is not something that can be done by anyone anyhow at any time.

This whole thing about looking for chaos is pretty cheap actually, hot air, useless insubstantial drama, a pretty lame form of addiction, second-hand entertainment. This whole thing about compulsively searching for something stems from a lack of understanding of life. Everything is already here, right in this moment. All the wisdom and all the answers are already here, inside you (the outer and the inner are, from one point of view, one and the same and everything is you). You only need to know how to look. But maybe you don’t really want to look.

I say it again: if you want chaos it hides behind every corner. And when you really encounter it it might be more than you can take. Which is just one perspective, because in fact you are never given more than you can take (As long as you’re taking it, it means you can take it).

It doesn’t even ”hide” – it’s in your face, you just don’t see it. Beneath the thin crust we use to call reality (to the representation of which we got so used that we don’t see it – reality, that is) lies the void, nothingness. Yet again, it is not even ”beneath” it, it just is.

If you want chaos, chaos is already here. You just need to know how to see it. But maybe you don’t want to truly see it, maybe this prospect scares you. Maybe somewhere in the back of your mind you know it would be way too destabilizing if you would truly see it.

If chaos is true chaos (not a second-hand drug) it doesn’t wait for you to search for it, it doesn’t comply to your search. It’s much more hardcore than that, by which I mean it’s much more liberating than that.

Lastly, let us not exclude the possibility that chaos is actually another type of order (and viceversa?)

***

ROMÂNĂ

Adolescenții întârziați (20, 30, 40, 50 de ani și mai sus) și puțin teribiliști (pentru că doar atât sunt cu adevărat teribiliști: puțin) ar trebui să se mai liniștească și să nu mai tot caute haosul. Nu e nevoie să cauți haosul. El se ascunde după fiecare colțișor. Așa că dacă îl vrei nu trebuie decât să fii prezent cu ce se întâmplă. Cu adevărat prezent. Hardcore prezent, cu toate simțurile fizice și non-fizice intens pornite. Or asta, sorry not sorry, nu poate să o facă chiar oricine oricum oricând.

Toată treaba asta cu căutarea haosului e foarte ieftină de fapt, un balon de aer, dramă inutilă și inconsistentă, o dependență destul de lamentabilă, entertainment de mâna a doua. Toată treaba asta cu căutarea compulsivă vine dintr-o lipsă de înțelegere a vieții. Totul e deja aici, chiar în acest moment. Toată înțelepciunea și toate răspunsurile sunt deja aici, respectiv în tine (exteriorul și interiorul sunt dintr-un punct de vedere unul și același lucru și totul e „tine”). Trebuie doar să știi cum să te uiți. Dar poate că de fapt nu vrei să te uiți.

Dacă vrei haos, el se ascunde după fiecare colțișor. Și când dai de el cu adevărat s-ar putea să fie mai mult decât poți duce. Ceea ce e doar o perspectivă asupra lucrurilor pentru că, de fapt, nu ți se dă niciodată mai mult decât poți duce. (Atâta timp cât duci, înseamnă că poți să duci.)

Nici măcar nu se „ascunde” – e in your face, doar că nu îl vezi. Sub pojghița subțire pe care suntem obișnuiți să o numim realitate (cu reprezentarea căreia ne-am obișnuit atât de tare încât nu o mai vedem) este neantul. Din nou, nici măcar nu e „sub”, ci doar este.

Dacă vrei haos, haosul e deja aici. Trebuie doar să știi să-l vezi. Dar poate că de fapt nu dorești cu adevărat să îl vezi, poate că de fapt te sperie. Poate că undeva in the back of your mind știi că ar fi prea destabilizant să îl vezi cu adevărat.

Dacă haosul e haos veritabil (nu drog de mâna a doua) nu stă să te aștepte pe tine să îl cauți, nu se supune căutării tale. E mult mai hardcore de atât, prin care vreau să spun că e mult mai eliberator de atât.

Lastly, să nu excludem varianta în care haosul e de fapt un alt tip de ordine (și viceversa?).

error: