Viziunea Interioară – The Inner Vision

There is nothing to be found out / Nu există nimic de aflat

ENGLISH

Nothing actually exists and there is nothing to be found out.

To say that God exists is true. To say it doesn’t exist is yet again true.

The discussion about God is nonsense. People talk about God as if there was something to be found out. There is, and there isn’t.

To say that God exists or to say that God doesn’t exist is one and the same things. Both miss the mark and pedal into empty space. Between them and Reality there is an uncrossable chasm.

To say that it exists (in opposition to “it doesn’t exist”) is dualistic. To say that it doesn’t exist (in opposition with “it exists”) is dualistic. If the thing we refer to or think we refer to as God actually exists, then it neither exists, nor does is not exist.

The paradox is that you debate and search in order to eventually find out that there has never been anything to be found out, to be debated, to be resolved, to be discovered, although it seemed there was. The only possible and reasonable answers are silence and laughter. But they are not properly-speaking answers, because the question never truly existed in the first place.

To reach to something, to discover something, to touch something implies that there is something existing outside of you. When in fact there is no “outside”, nor “of you” or “you”.

This is why, from one perspective, I’m not interested whether someone is an atheist or not. I’m only interested that they are sincere and equal to themselves, that they are no hypocrite or impostor.

However, as all the things I’ve here said are language nevertheless, they in turn risk being misinterpreted.

I’m not telling anyone they should search, nor do I tell them they should not search. And I don’t say many other things that one might think I say. A multidimensional understanding of things is needed and, also, the understanding of the fact that multidimensionality is not one and the same with incoherence and confusion.

Have I stopped searching? No. Have I went on searching? No. 

***

ROMÂNĂ

Nu există nimic și nu există nimic de aflat.

Să spui că Dumnezeu există e adevarăt. Să spui că nu există e iarăși adevărat.

Discuția despre Dumnezeu e un nonsens. Oamenii vorbesc despre Dumnezeu ca și când ar fi ceva de aflat. E și nu e.

Să spui că există sau să spui că nu există e același lucru. Ambele ratează ținta și pedalează în gol. Între ele și Realitate există o prăpastie de netrecut. Să spui că există (în opoziție cu “nu există”) e dualist. Să spui că nu există (în opoziție cu “există”) e dualist. Paradoxul e că discuți și cauți ca să afli că nu era nimic de discutat, rezolvat, aflat sau descoperit, deși părea că e. Singurele răspunsuri posibile și rezonabile sunt tăcerea sau râsul. Dar nu ele nu sunt propriu-zis răspunsuri, pentru că întrebarea nu există cu adevărat.

A ajunge la ceva, a descoperi ceva, a atinge ceva presupune implicit ca există ceva în exteriorul tău. Or nu există de fapt nici „exterior” nici „tău” sau „tu”.

De asta, dintr-un punct de vedere, nu mă interesează dacă cineva e ateu sau nu. Mă interesează doar să fie sincer și egal cu sine însuși, să nu fie ipocrit sau impostor.

Însă cum toate lucrurile pe care le-am zis aici sunt tot limbaj, ele riscă să fie interpretate greșit la rândul lor.

Nu spun nimănui că ar trebui caute, dar nu-i spun nici că ar trebui să nu caute. Și nu spun multe alte lucruri pe care s-ar putea crede că le spun. E nevoie de o înțelegere multidimensională a lucrurilor și totodată a faptului că multidimensionalitatea nu e totuna cu incoerența și confuzia.

Am încetat să caut? Nu. Am continuat să caut? Nu.

error: